Propoziția este dată de predicat. Aceasta nu există în absența lui, iar numărul de predicate dintr-o frază echivalează cu numărul de propoziții. Spre exemplu, în fraza Noi citim, voi lucrați la proiect, iar ei pregătesc masa de prânz, întâlnim 3 predicate verbale ( citim, lucrați, pregătesc ), deci 3 propoziții.
Astfel, fraza reprezintă unirea a minimum 2 propoziții, între care se stabilesc raporturi de coordonare/subordare.
Raportul de coordonare are loc între propoziții de același fel ( ambele principale, sau ambele subordonate de același fel ). Acesta se realizează prin două modalități:
a) juxtapunere– prin intermediul virgulei ( Eu îmi scriu temele, tu asculți muzică. )
b) joncțiune– cu ajutorul unei conjuncții coordonatoare.
Conjuncțiile coordonatoare, la rândul lor, se clasifică în:
a) copulative– și, nici ( Tata a ajuns acasă și a plecat la cumpărături. )
b) adversative ( implică un contrast, un fapt care intervine în desfășurarea evenimentelor )- dar, iar, însă, ci ( Am învățat din greu, însă nu am înțeles toate noțiunile. )
c) disjunctive ( presupun o alegere )- sau, ori, fie ( Veniți cu noi în excursie, sau rămâneți la școală. )
d) conclusive ( indică inserarea unei concluzii )- deci, așadar ( Ai obținut o notă bună la test, deci media ta va fi ridicată.)
Raportul de subordonare se stabilește între o propoziție principală și subordonata acesteia ( atributivă, completivă directă, indirectă, prepozițională, circumstanțială etc. ). Se realizează prin intermediul:
1.) conjuncțiilor subordonatoare- că, să, ca…să, dacă, de ( cu sensul de dacă ), deoarece, fiindcă, încât. ( Știu că ai muncit mult la proiect. )
2.) pronume și adjectiv pronominal relativ- ce, cine, care, ceea ce ( Nu înțeleg ce vrei. )
3.) pronume și adjectiv pronominal nehotărât – oricine, oricare, orice, oricui ( Îi voi spune oricui este interesat. )
4.) adverbe relative- cum, care, când, unde ( Anunță-mă când plecăm. )
